Lăptuca (Salata sălbatică)

Lăptuca (Salata sălbatică)

Astazi am indraznit sa scot capul din barlog, dezmortita de caldura soarelui si ciripitul pasarelelor in aceste zile de grabita primavara. Am avut o perioada in care a trebuit sa interorizez si sa revizuiesc multe din activitatile avute,pana acum, aici la Casuta. Iar acum imi doresc sa ma activez putin,incepand prin a publica unele articole care asteaptau nerabdatoare la mine in calculator.

Sunt multe,dragele de ele, despre care vreau sa povestesc,dar voi incepe cu o planta care pe mine m-a lasat oarecum uimita de statura sa impunatoare si de energia pe care o emana.

Aceasta este Salata salbatica (Lactuca serriola) care impreuna cu o alta salata salbatica (Lactuca virosa) sunt cele mai apropiate rude sălbatice a salatei cultivate (Lactuca sativa). Amundoua au proprietati destul de asemanatoare ceea de a doua fiind totusi un pic mai puternica ca si efect terapeutic.

Este o plantă bienală cu tulpina rotundă, cu multe frunze, înaltă de 60 cm – 2 m. Tulpina este dreaptă şi netedă, verde-pal, uneori cu pete purpurii. Este în floare din iulie până în septembrie, iar semințele se coc din august până în septembrie. Specia este hermafrodită.

Salata este o planta lunara,pe langa plante ca macul,salcia,musetelul care sunt plante somnifere,sedative,calmante,sudorifere,care au capacitatea cu a lor umiditate(substante mucilaginoase,laptoase)sa dezinfecteze inflamatiile mucoaselor si a pielii.

Luna doamna mareelor,guverneaza lichidele,emotiile acestei lumi si nu doar al “lunaticilor”,ea fiind corelata cu 2 organe receptive:stomacul si uterul,cu ritmul circadian. Guverneaza ciclul reproducator feminin,gestatia,alaptarea,hrana,lichidele corpului,sistemul limfatic.Deasemenea ne invita in lumea viselor lucide,o lume in care ne simtim aproape sedati.

Imaginea arhetipala a hranei este laptele. La femei, sanii plini de lapte, ca si la plante, (cele din gradina in mod particular) sunt plini de lapte si de nutrienti, deci prin analogie lunare.Este cazul evident si al plantei Lactuca sp (intreaga specie), al carei nume e de origine latina: lac adica lapte.Pe langa faptul ca este hranitor are deasemenea si calitati sedative si hipnotice.

Planta este comestibila.Frunzele tinere se mananca gatite sau fierte.Din frunzele tinere se face o salata excelenta,dar intreaga planta devine amara pe masura ce imbatraneste,mai ales cand infloreste.

ATENTIE!! cantitati mari pot provoca tulburari digestive. Lastarii tineri se pot folosi ca inlocuitor al sparanghelului.Din seminte se poate obtine un ulei comestibil,acesta trebuie rafinat inainte.

Întreaga plantă este bogată într-o sevă laptoasa care curge liber din orice taietura. Aceasta seva se întărește și se usucă in contact cu aerul. Seva conține „lactucarium”, care este utilizat în medicină pentru proprietățile sale antispastice, digestive, diuretice, hipnotice, narcotice și sedative. Lactucarium are efectele unui opiu slab, dar fără tendința sa de a provoca tulburări digestive și nici nu creează dependență.

Se administrează intern în tratamentul insomniei, anxietății, nevrozelor, hiperactivității la copii, tuse uscată, tuse convulsivă, dureri reumatice. Concentrațiile de lactucarium sunt scăzute la plantele tinere și cele mai concentrate atunci când planta intră în floare. Este colectat comercial prin tăierea capetelor plantelor și răzuirea sucului în vasele de porțelan de mai multe ori pe zi până când planta este epuizata.

Această specie nu conține la fel de mult lactucarium ca Lactuca virosa. Se poate folosi și o infuzie de plantă cu flori proaspătă sau uscată. Se spune că uleiul extras din semințe posedă proprietăți antipiretice și hipnotice.

Din plantă se face si un remediu homeopat. Este utilizat în tratamentul catarului cronic, a tusei, a ficatului umflat, a flatulenței și a afecțiunilor tractului urinar.

ISTORIC

Tradiţional, planta era uscată şi fumată astfel. S-a folosit ca sedativ în stări de nervozitate, fiind considerată, totodată, ca extrem de stimulativă pentru vise. A fost deseori utilizată de băştinaşii din America de Nord, care fumau răşina uscată sau seva plantei. Ei tăiau vârful florilor, adunau seva ce se scurgea şi apoi o lăsau să se usuce la aer. Procesul se repeta tot la două săptămâni, tăind puţin câte puţin din vârful rămas.

Metodele de extragere a acestui lactucarium sunt interesante,necesita rabdare si timp, clar pregatire. Se poate obtine atat un praf medicinal cat si o substanta cleioasa negricioasa.

Tehnica generală comercială constă în încălzirea (nu fierberea) frunzei în apă cel puţin opt ore şi îndepărtarea lichidului. Lactucarina intră în soluţie cu apa. Deasupra recipientului se aduce o lampă electrică, iar cu un evantai se elimină apa din extract. Substanţa cleioasă se modelează sub forma unor mingi mici şi se sigilează în plastic pentru prevenirea uscării. Cu cât e mai fierbinte flacăra, cu atât este mai tare şi substanţa.

Planta trebuie utilizată cu prudență și niciodată fără supravegherea unui medic calificat. Chiar și dozele normale pot provoca somnolență, în timp ce excesul provoacă neliniște, iar supradozele pot provoca moartea prin paralizie cardiacă .

Las aici cateva link uri care mi s au parut interesante:

https://www.youtube.com/watch?v=KRn6-OwEsr0&list=PLIvbFDp06DhszDpadsSTvEzkvyQ2ZnV_1&index=1

https://www.youtube.com/watch?v=OTB1cFbK0a4&list=PLIvbFDp06DhszDpadsSTvEzkvyQ2ZnV_1&index=12

 

 

Tags: , , ,

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.